Logopedia in derivă ?

În ultimii opt ani am avut sentimentul instrainarii. Mai marii tehnocraţi ai zilelor contemporane (româneşti !) au omis adeseori din schemele de încadrare această disciplină, uitând uneori să le plătească chiar efortul muncii lor. Foarte mulţi (unii chiar din echipele manageriale de la nivelul ministerului sau inspectoratului) nu prea cunosc ce înseamnă acest domeniu de activitate. Sub semnul marilor schimbări cerute (?!) de comunitatea europeană se încearcă transformarea profesorului logoped într-un simplu funcţionar încadrat (înregimentat !) sub "o cupolă" (ca să nu folosesc termenul "umbrelă" mult uzitat de cei din minister) - şi aici este vorba de acele centre de resurse şi asistenţă educaţională, neviabile din faşă - care, se pare, după spusele unora plătiţi să dirijeze mai-binele învăţământului, că ne-ar asigura protecţie socială în ideea descentralizării. Centrele de Resurse înfiinţate printr-un ordin ministerial în 2005 (şi culmea, proiectul este iniţiat de un psiholog) funcţionează într-o formulă aproape ilegală. Din cele patru departamente care ar fi trebuit sa le compună, nu există decât două : consilierii şi logopezii. Nu există nici centrele inclusive şi nici mediatorii şcolari. Cărţile de muncă ale profesorilor logopezi sunt încă în şcolile unde sunt titulari ( şi asta după o bătălie ce durează de 3,6 ani), dar directorii din şcolile unde sunt cabinetele centrelor logopedice interşcolare nu prea sunt convinşi că noi aparţinem şcolilor. Între profesorii logopezi şi direcţiunile şcolilor există un fel de complicitate. Dosarele de grad sau de gradaţii sunt discutate în consiliile profesorale din şcoli ( deoarece centrul de resurse nu are consiliu profesoral) şi apoi depuse de centrul de resurse la inspectorat. Totul merge aiurea. De aceea, într-un fel mă bucur că mă apropii de pensie. Când o să plec din acest domeniu, mă gândesc la posibilitatea unui cabinet individual, deoarece de logopezi este o mare nevoie şi suntem extrem de puţini faţă de numărul din ce în ce mai crescut a tulburărilor de limbaj-comunicare-învăţare.Aş dori ca părinţii să ne susţină, să înţeleagă că trebuie să facem front comun pentru binele copilului. Încă mai sper în vremuri mai luminoase. Şi aşa cum numai românul ştie "speranţa moare ultima".