Cate ceva despre sunetele limbii romane şi emisia lor

Ceea ce trebuie să ştie părinţii ( şi aici ar merge semnul exclamării) este că noi (şi copiii) ne exprimăm în propoziţii, că propoziţiile sunt formate din cuvinte (unele cu un grad mai mare de dificultate în pronunţare), că fiecare cuvânt este format din silabe, iar silabele din sunete ( foneme).
Limba română este recunoscută ca o limbă muzicală.Multe vocale dau această muzicalitate.Unele vocale sunt închise (i,î,u), altele mijlocii ( e,ă,o), iar altele deschise (a).Vocalele nu întâlnesc niciun obstacol în articulare.Curentul de aer iese din laringe liber.Unele vocale sunt realizate prin rotunjirea buzelor (o,u), iar după poziţia limbii în articulare putem vorbi de vocale palatale, care se produc spre vârful limbii (i,e),altele mediane ( care se produc spre mijlocul limbii (î,ă,a) şi unele velare ( se produc la rădăcina limbii (u,o). Un copil care nu pronunţă corect vocalele limbii române, fie trăieşte într-o anumită regiune a ţării, unde se vorbeşte un anumit dialect, fie are probleme de audiţie.
În ceea ce priveşte reistrul consonantic, acesta este mult mai amplu.Vorbim de consoane surde (nesonante)cum ar fi s,ş,t,f,c sau de consoane sonore, când vibrează coardele vocale(z,j,g,d,v). Unele consoane sunt explozive şi necesită un suflu puternic de aer (p,b,t,d,c,g).Altele sunt semiocluzive, aerul frecându-se de pereţii aparatului fonator (ţ,ce,ci,ge,gi), iar altele sunt constrictive ( se îngustează canalul fonator).Acest lucru se întâmplă în cazul sunetelor f,v,s, z,ş,j, h.
În limba română, copiii pronunţă cel mai ades defectuos sunetul R, siflantele (s-z) şi africatele (ţ,ce,ge).
În compunerea fiecărui fonem şi emisia lui participă întreg aparatul fono-articulator : buze,limbă,obraji,palatul moale, palatul tare,laringe. De aceea se recomandă antrenarea fiecărui copil în exerciţii de gimnastică a acestor segmente. Este imperios necesară conştientizarea de către părinţi a faptului că această gimnastică fortifică întregul aparat necesar emisiei sunetelor şi cu cât se începe mai devreme pe scara evoluţiei, cu atât mai repede se va vedea o elocuţie cât mai apropiată ca acurateţe de modelul normal.Această gimnastică trebuie făcută prin joc, jocul fiind unealta de învăţare la vârstele fragede.