Preocuparea pentru aceasta disciplină corectivă datează din perioada filosofului Socrate. În antichitate se punea mult accent pe arta oratoriei, a cuvântării fluente şi inteligibile, lucru remarcat de Cicero sau de Avicena, iar cazul celebrului orator Demostene arată efortul şi exerciţiul repetat care au condus la tonifierea psihică şi recuperarea handicapului verbal.Chiar dacă în ţara noastră a existat o cronică intitulată "vindecarea gângăviei" în 1835, logopedia s-a întărit prin deschiderea de centre logopedice interşcolare şi a unor cabinete logopedice în spitale şi policlinici abia în 1949 şi 1957.Interesul pentru această ştiinţă s-a dezvoltat datorită studiilor făcute de Broca în 1861 ( afazia motorie), ale lui Wernicke ( afazia senzorială), ale lui Netcacio ( terapia bâlbâielii), ale lui Albert şi Herman Gutzman ( metode de corectare), ale lui Emil Froschels.
După Emil Verza, care îmbină mai multe tipuri de criterii ( anatomo-fiziologic, lingvistic,etiologic,psihologic) putem vorbi de următoarele categorii de tulburări care intră în obiectul terapiei logopedice :
A. TULBURĂRI DE VORBIRE
I. Tulburări de pronunţie : dislalia, rinolalia, disartria
II. Tulburări de ritm şi fluenţă : bâlbâiala, tahilalia, bradilalia
III. Tulburări de voce ; afonia, disfonia, fonastenia
B. TULBURĂRI DE CITIT - SCRIS : alexia, dislexia şi agrafia, disgrafia
C. TULBURĂRI COMPLEXE DE LIMBAJ : alalia şi afazia
D. TULBURĂRI DE DEZVOLTARE ALE LIMBAJULUI : mutismul şi întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii
Cauzele ce pot conduce la disfuncţii în evoluţia limbajului pot fi organice, funcţionale şi psihosociale.
Cauzele organice au o paletă extrem de largă. Ele pot debuta în perioada intrauterină (infecţii virale, rubeola, toxoplasmoza, avitaminoza mamei etc). Altele ţin de efortul din timpul naşterii care poate provoca leziuni ale sistemului nervos prin hipooxigenare.După naştere ,hemoragii, tromboze pot conduce la tulburări vasculare cu influenţă negativă asupra dezvoltării neuropsihice. Tot în categoria cauzelor organice intră şi diversele anomalii congenitale (maxilo-faciale, buco-faringiene etc).
Cauzele funcţionale constau în tulburări ale proceselor de excitaţie-inhibiţie, insuficienţe motorii ( motricitatea fină, a organelor fonoarticulatorii, a auzului fonematic).
Cauzele psiho-sociale pot cuprinde atât carenţarea educativă, cât şi hiperperfecţionismul. Lipsa stimulării verbale conduce în ultimul timp la proliferarea numărului de copii care dezvoltă limbajul articulat după 3 ani.Atât răsfăţul, cât şi metodele abuzive ale părinţilor pot conduce la tulburări ale elocuţiei.O altă problemă se pare că este bilingvismul.Copilul va învăţa rapid o a doua limbă, când limba maternă este structurată.
Specialistul ( logopedul ) trebuie să cunoască foarte bine cauza pentru a găsi metoda şi procedeele cele mai eficiente în terapia limbajului.
Încercând să sintetizăm spre final obiectivele logopediei ca ştiinţă pusă în slujba omului, am putea să le enumerăm astfel :
1.logopedia încearcă să descifreze cauzele care pot conduce la handicap de limbaj
2. logopedia încearcă să cunoască simptomatologia handicapului de limbaj şi să găsească metode optime de diagnoză, intervenţie şi prognoză
3. logopedia încearcă în cadrul interdisciplinarităţii să creeze punţi de comunicare cu specialişti din diverse domenii( orelisti,neuropsihiatri, neurologi etc)
4. logopedia încearcă să formeze părintele şi cadrul didactic în parteneri ce au drept scop suprem recuperarea limbajului
5. logopedia, prin psihoterapie integrativa, incearca modificarea acelor structuri comportamentale indezirabile şi astfel evitarea abandonului şcolar.
Tulburările de emisie şi recepţie pot duce la alterarea laturii intelectuale ale limbajului, sindromul dismaturativ putând conduce la izolare şi dezvoltarea fobiei de a comunica.
Aş putea sublinia că poate mult mai uşor decât a recupera limbaje deteriorate, ar fi să prevenim apariţia diverselor tipuri de tulburări în sfera limbajului. Poate coborând vârsta de intervenţie la grupa mică, învăţându-l pe copil schema corporală, orientarea spaţială, culorile, jocuri de auz fonematic, am avea o cazuistică mult redusă mai târziu, la vârstele micii şcolarităţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu