Jingle Cats Silent Night

Santa's

Nu mi-e frica de Bau Bau

Urari de Craciun

Azi simt ca am intrat pe suta de metrii cu pregatirea marelui eveniment, religios si laic totodata. Batranii respecta traditiile, in timp ce tinerii alearga dupa daruri. Mi-a spus odata un copil ca nu a primit nimic de la Mos Craciun. Am crezut ca este vreo gluma, deoarece provenea dintr-o familie cu posibilitati. Intreband-o pe mama despre acest fapt, mama mi-a raspuns : " Cum adica nu a primit nimic ? I-am dat 100 lei. ". Ceea ce nu a inteles mamica este ca pentru un copil ( chiar daca este un pic mai marisor ) banii nu au semnificatia cadoului daruit de Mosul. Mosul ne rasplateste cumintenia si eforturile noastre de peste an.Am vrut sa fim mai buni, mai sarguinciosi, am vrut sa ne bucuram parintii... Uneori chiar ne-a reusit si cred ca meritam un dar simbolic, un dar de "criza". Cam asa gandesc copiii, iar parintii trebuie sa simta gandul copiilor, sa il auda cu inima. Tuturor bunicilor, parintilor si... specialistilor le doresc un Craciun magic ! La multi ani !

cantecel copii - Elefantul Cici, si-a pierdut cipicii

Stefan Hrusca - Florile dalbe -White flowers Christmas Carol

Simon's Cat in 'Santa Claws'

a fi puternic

Frosty - Children Christmas Song

Despre tulburarile de ritm si fluenta

Ieri, 27 noiembrie 2010, am tinut un curs pe aceasta tema. Sunt multi tineri care se balbaie, dar care stau in umbra. Sunt ecranati de personalitatea " normalilor". Acest lucru s-a intamplat si ieri. Am invitat cativa pacienti de pe "Blogul lui Ciprian" ( cu subiecti balbaiti ) in dorinta de a fi puse intrebari specialistilor logopezi sau de a ne relata cazuri. Ei bine, un subiect a venit. Desi am facut apel sa se prezinte daca era vreun subiect de pe acest blog nimeni nu a raspuns. Am crezut ca nu a venit nimeni si eram un pic dezamagita. Cand sa plec un tanar m-a abordat. De cum a deschis gura mi-am dat seama ca era un invitat de pe blogul amintit. Cand l-am intrebat de ce nu s-a prezentat mi-a spus ca i-a fost jena din cauza handicapului. La asta nu m-am gandit. Cei ce se balbaie sufera, sunt dezamagiti si furiosi. Neputinta ii face sa stea pe randul din spate, unde nu-i vede nimeni. Un adolescent de 14 ani mi-a spus ca simte chiar " mila" fata de el insusi. E ca si cum ar purta un stigmat. Nenorocirea e ca ei se invata sa convietuiasca cu propriul handicap si nu apeleaza la ajutor. Ei sau familiile lor. Pentru ca o balbaiala aparuta in copilaria mica se rezolva, dar la varsta adolesecentei nu se pot invata decat tehnici de auto-control.

Top 10 Disney Songs

Baby Rollschuh HipHop

mezdeke bebekler halay çeken bebekler oyun havası

Suferinta psihica a unui copil alalic

E un baietel simpatic. Un fel de "Denis, pericol public". Are aproape 6 ani. Îi place să se joace. Înţelege mesajele, dar este incapabil sa pronunte singur. Am castigat o mare parte din sunete. Putem spune silabe si chiar cuvinte bisilabice formate din consoană + vocală. În vorbirea reflectată din 20 de cuvinte a reuşit să pronunţe 15 cuvinte care să se înţeleagă. În vorbirea independentă a reuşit să spună doar 5 cuvinte care să fie cât de cât inteligibile.Tulburările în grafism sunt majore. Deci întreaga arie motorie responsabilă cu motricitatea fină şi cu vorbitul este afectată. Copilul înţelege că nu este înţeles. Şi atunci ţipă încercând să se facă înţeles. Mai mult, în ţipăt se aude doar o înşiruire de vocale. Îi vine să spargă obiectele, să le arunce, dar se rezumă la a se încrunta şi vocifera. Îmi imaginez ce se întâmplă la grădiniţă. Mama spune că este acceptat de colegi, dar eu nu prea cred. Oricum, recuperarea lui va fi un travaliu de lungă durată.

Babies ( Bebekler ) (wax)

Copiii spun lucruri trasnite 7

Despre starea de spirit a unui parinte

" Spuneţi-mi ce să fac...", " Mai avem câteva luni ca să ne decidem"... Sunt gândurile ( frâmântările ) unei mame de alalic. Un copil cu intelect normal, dar cu disfuncţii în aria motrică. Ar trebui ca la toamnă să meargă la şcoală împreună cu fratele său geamăn ( pe care nu l-am cunoscut, dar care - din spusele mamei ar fi avut tulburare hiperkinetică ). Mama se scuză ( sau se acuză ? ) că nu a avut timp să se ocupe de amândoi şi atunci i-a acordat mai multă atenţie copilului hiperkinetic, lăsându-l pe al doilea, cel alalic, pentru recuperare pe mai târziu ( adică de la 5 ani ). Copilul alalic face mari eforturi să pronunţe şi conştientizează că nu poate. Suferă şi uneori se revoltă. Părerea mea a fost să-i amâne şcolarizarea pentru mai târziu, când limbajul va prinde contur, când va putea să urmărească cu creionul un traseu. I-am spus că un copil cu asemenea " performanţe" lingvistice va debuta cu un mare handicap, că va fi ţinta ironiilor colegilor. Dar decizia îi va aparţine mamei. Poate şi mie mi-ar fi greu dacă aş avea doi copii gemeni, cu tulburări diferite. Nu o condamn pentru nimic. Mă străduiesc să redau fluenţa lingvistică fiului alalic. Este al doilea an de terapie. Poate mama speră într-o integrare normală în viitoarea colectivitate şcolară şi datorită progreselor din ultimul an. Se descurcă bine la nivelul cuvintelor bisilabice, dar în rest nu poate vorbi decât după suportul-model. O să mai scriu despre acest caz.

Enigma ~~ Return to Innocence ~~

Situatii statistice

La finalul perioadei de depistari am descoperit ceva : dacă în perioada marii preşcolarităţi sunt numeroase cazurile de dislalii polimorfe, în clasa I acest diagnostic îl găsim extrem de rar, persistând rotacismul şi parasigmatismul.De aici se poate trage concluzia că o dată maturizat aparatul fono-articulator, copiii emit mai bine sunetele. Şi totuşi... Copiii care nu au beneficiat de sprijinul logopedic sau de un educator care are ceva cunoştinţe în domeniul dezvoltării limbajului sau de suportul educativ al familiei vor rămâne cu " sechele" şi la intrarea în şcoală. Consider că ar fi extrem de util un curs de logopedie pentru cadrele didactice din gradiniţe şi şcoli pentru a înţelege efectul tulburărilor de limbaj asupra competenţelor viitoare. Ieri am întâlnit un băieţel care îşi masca defectul ronţăind un capac de stilou în timp ce vorbea şi care stătea aproape cu spatele la mine. Deci un copil conştient de " handicapul " său. Şi, tot în urma periplului prin şcoli şi grădiniţe, pot certifica că cei mai afectaţi sunt băieţii. De unde rezultă că emisfera cerebrală stânga responsabilă cu actul fonator se dezvoltă mai lent la acest sex.

Atitudini parentale

Încă sunt în perioada depistărilor copiilor cu tulburări de elocuţie. Am găsit într-o şcoală un copilaş care mi-a răspuns cu greutate la întrebările pe care i le-am pus. L-am suspectat de întârziere în dezvoltarea vorbirii. Doamna lui învăţătoare mi-a spus " Of, dacă m-aţi putea scăpa de el ! ". I-am lăsat invitaţiile pentru copii ca să vină pentru o evaluare complexă la cabinet. Seara am primit telefon de la mama copilului. Aceasta mi-a spus că s-a întors de curând ( am înţeles că de o săptămână )din Spania şi că micuţul vorbeşte în catalană. Şi atunci i-am spus că normal ar fi fost ca mai întâi copilul să înveţe limba română şi abia apoi să fie înscris în clasa I. Răspunsul m-a bulversat. Este obligată ca la reîntoarcerea în Spania ( peste un an ) să prezinte documente cum că băieţelul a frecventat clasa I. Ştiu că cei mici sunt " minţi absorbante", dar la ce stress sunt supuşi copiii cu astfel de părinţi ! Mă gândesc că sufletul lui prea crud s-ar putea frânge. Respins de învăţătoare... Obligat de sistemul de aici şi de acolo. Şi mai ales de mamă.

Asterix and Obelix

Rules For Being Human

Serban Pop3.mp4

Connie Talbot - I will always love you LIVE *High Quality*

Native American Wolves & return to innocence

Sleep fast! Nocturne by Secret Garden

Hypnosis for Sleep - Pattern for Relaxation & Soothing Music

Gânduri pentru fericire

Connie Talbot "Smile" Full song!

Angels

Muzica de relaxare - Relaxing music

Simon's Cat in 'The Box'

anca turcasiu - un motan cat un psioi

Cantec pentru copii - Daca vesel se traieste

♥♫GIOVANNI MARRADI - Silent Rain♥♫

Feargal Sharkey - A Good Heart (Full Music Video)

Maria Pages - Firedance

Jean Michel Jarre & Planet Earth

AMV - Jean Michel Jarre - Equinoxe 4

Asta e de vazut! Neaparat!!!

Bilanţ de an şcolar şi alte gânduri

V-ati gandit vreodata cât efort depune un terapeut logoped în activitatea care o depune ? Pot să spun doar că abia aştept vacanţa ca să îmi reîncarc bateriile.
Acum un an încercam să-mi liniştesc sufletul creând forumuri ( poate utile ). Pentru vara asta nu mi-am făcut încă planuri. Foarte mulţi pacienţi şi-au exprimat dorinţa să continue terapia şi pe perioada verii. Parcă mai mulţi ca oricând. Se pare, deci, că forumurile pe care le-am creat au început să dea rezultate şi părinţii să conştientizeze necesitatea intervenţiei logopedice.Probabil că la anul mă vor pensiona obligat capetele luminate pentru a face o mică economie. Oricum eu îmi voi continua munca într-o formă sau alta pentru a ajuta. Probabil îmi voi face un cabinet privat şi voi lucra şi individual şi în echipe ( deoarece eu consider că este foarte important ca un copil să lucreze cu ceilaţi copii, să nu fie izolat ). Sau poate voi face un contract prestări servicii cu vreo grădiniţă. Om trăi şi om vedea !

Ce se intampla ?

Am o mare nedumerire. Ce se intampla cu actuala generatie de pitici ? Din ce in ce mai multi copii vorbesc din ce in ce mai tarziu, desi parintii afirma ca exista acea baie de limbaj necesara. Iar negativismul copilului pare sa fie din ce in ce mai agresiv. Oare nu este aceasta o carenta educativa ?
Eu cred ca parintii nu sunt educati ca sa educe si nici nu sunt pregatiti temeinic pentru aceasta responsabilitate de crestere a copilului.
Azi am vazut o fetita de 4 anisori care nu spunea decat doua cuvinte: mama si tata. In rest erau semne si usoare tipete. In mod normal i-as fi pus diagnosticul de alalie, dar copilul care spune doua cuvinte nu poate fi alalic, ci doar un copil cu care nu se vorbeste, care a invatat sa solicite lucruri prin limbajul semnelor si stimulat in mutenia lui de faptul ca primeste tot ce isi doreste daca arata. De aceea cred ca ar fi necesara pentru parinti o adevarata scoala a parintilor, cu grupe de lucru parinte-copil si cu tragerea concluziilor la sfarsitul orei. Spunea o colega ca a initiat o trupa de teatru in care sunt cuprinsi copii si parinti si ca abia asa parintii si-au dat seama de anumite dimensiuni ale psihologiei copilului. Un lucru laudabil pentru colega mea si o modalitate de a implica parintele in lucrul ( jocul ) cu copilul.

Pe drumul cel bun

Sunt la a treia intalnire cu baietelul care se simtea terorizat de actul lecturii si scrierii. Deja il simt destins, mult mai increzator in fortele proprii.Nu a avut decat o greseala in scris si mi-a citit un text la prima vedere aproape impecabil. Am citit cu alti copii un text intitulat "Plantuta perseverenta", o planta mica si sfioasa careia ii era frica sa creasca si copiii au inteles mesajul ca trebuie sa-ti infrangi frica si sa te dezvolti, sa cresti. Ce nu au inteles copiii din text era identitatea gradinarului. Si eu le-am spus ca pentru moment eu sunt gradinarul. Cel care ajut sa iasa la lumina corola lor minunata de petale.Inca nu am citit-o cu el pentru ca vreau sa-i vad reinstalata puterea deplina, increderea in propriile puteri.

Atac de panică la 9 ani ?!

" Îmi simt mâinile cum transpiră... respiraţia este grea" - aceasta este mărturisirea unui copil de clasa a III-a. De ce ? Pentru că nu poate să citească rapid, cursiv. Este o formă de dislexie. Nu este o formă urâtă, dar ea există, este conştientizată de către copil. Mama ( studii superioare) s-a autosesizat şi a cerut ajutor. Copilul are şi un rotacism ( pentru care mama nu a făcut nimic spre corectare, afirmând că i-a plăcut felul cum graseiază copilul). Confundă literele care se aseamănă vizual sau acustic ( b-d, b-p, t-d...). Are un coeficient de inteligenţă normal. Mama îl forţează să citească cât mai mult. De asemenea, mama mi-a spus că nu-i place să facă compuneri. Ceea ce nu ştie nici chiar cea mai bună învăţătoare, este că în astfel de cazuri se instituie psihoterapia în vederea dezvoltării încrederii în forţele proprii şi se practică terapii specifice logopedice ( de conştientizare fonologică, de discriminare vizuală, auditivă, tactilă). Eu sper ca într-o lună să deblochez acest copil. În logopedie contează şi charissma logopedului şi stilul lui creativ. Sper să vă pot ţine la curent cu rezultatele obţinute.

Speranta pentru copiii cu nevoi speciale ?

Azi am murit iar de rusine. Suntem alaturi de Bulgari singurele tari care nu avem o prezentare clara in cadrul hartei europene ,a situatiei incluziunii copiilor cu nevoi speciale. Nici programe clare de personal sau pentru acesti nedreptatiti ai soartei, saracii copii care nu pot sa-si exprime gandurile, visele, temerile sau sperantele, care nu pot sa le scrie sau sa le desluseasca, deci cei care nu au cheia cu care sa descuie sipetul comorilor si urateniilor atat de omenesti, nici resurse materiale (rechizite specifice terapiei, mijloace specifice ). Suntem prea saraci ca sa ne caciulim cand ne gandim la viitorul tarii.Cand unii se imbuiba si lupta pentru ciolan ( specimene care exista si prin ministerul ce cu drag conduce educatia spre ruina), altii, cei de jos, de la catedra se confrunta cu mari probleme de organizare. Cum sa poti face treaba reala si perfecta cand in 4 ore de munca iti vin copii cu diferite nevoi, cu tulburari diverse, cand ai cate 6 copii in grupe de terapie ( pentru ca incaperea nu permite mai mult !) ? Si 40-45 de copii pe ani mi se pare mult uneori, in functie cazuistica. Dar 60 pe saptamana ? Din 60 eu lucrez cu 3 implanturi, 2 ADHD, 6 intarzieri in dezvoltarea limbajului, 1 alalic, 1 balbic. Deci 13 copii cu dizabilitati severe.Nu ca m-aS plange de munca, dar ma plang ca nimeni nu realizeaza ce importanta ESTE ACEASTA DISCIPLINA : STIINTA DE A COMUNICA CU AGORA.

Balbismul timpuriu

Aseara am primit pentru prima data o fetita la mine. 2,10 ani. Blonda si carliontata. Diafana. De cum m-a vazut mi-a zambit. Deci, sociabila.
I. Pe masa de lucru o asteptau multe jucarii. Si-a ales animalele de plastic. Am intrebat-o cum vorbesc ele. Stia foarte putine sunete. Rezulta : parintii nu prea au timp s-o invete.
II. Am continuat cu facutul balonaselor de sapun. Nu stie sa sufle. Rezulta : s-ar putea ca echilibrul intre inspir-expir sa fie deficitar.
III. Ii plac cartile si sa coloreze. Nu stie sa deseneze un cap de copil.
IV. Fetita merge la gradinita.
V. Vorbind dupa modelul meu nu se balbaie. Si chiar si atunci cand imi raspunde la intrebari nu se balbaie. Ce-i drept, raspunsurile sunt eliptice.
VI. Las fetita sa coloreze si eu incep o discutie cu parintii. Fetita devine atenta cand isi da seama ca se vorbeste despre ea. Vrea sa imi distraga atentia de la conversatie. Intrerup discutia si ma opresc din discutie. Desenam impreuna pentru o clipa. Reincep discutia. Fetita ma intrerupe din nou si incepe sa se balbaie. O balbaiala clonica, dar uratica. Reusesc sa le dau sfaturi parintilor si sa le propun o intalnire peste o luna. Care sunt posibilele cauze ?
1. i s-a atras atentia ca se balbaie ( parintii mai ales )
2. vocabular cam saracacios ( repertoriul cuvintelor nu acopera tot ceea ce vrea sa comunice)
3. tulburari usoare in ritmul respirator.
O sa va mai tin la curent cu acest caz.

Parintele modern

Ieri m-am intalnit cu un profesor universitar. Acesta mi-a povestit de baietelul lui de 3,4 ani. Mi-a spus ca parerea lui este ca aceasta noua generatie a capatat un grad mai mare de maturitate, caci altfel cum am putea explica afirmatia " Mami, mie nu-mi place la gradinita, dar ma duc ca tu sa fii mandra de mine !". Oare putem vorbi de " maturitate" sau de nevoia copilului de a fi apreciat pentru efortul de a se "incolona" cerintelor sociale ?

Povestea lui Mutulică

Există copii foarte timizi sau care dezvoltă o reacţie de ataşament faţă de părinţi( ce poate fi devastatoare în relaţia cu străinii) sau copii care nu sunt stimulaţi verbal.
Am să vă povestesc despre două cazuri.
Cazul 1. Fetita... 4 ani... Familie intelectuali. Copiii au bonă ( fetiţa are şi un frăţior în clasa I ). Vine la cabinet dimineata ( poate prea de dimineaţă). Ca să reuşesc să o fac să vorbească mă străduiesc cu diferite jocuri aproape o jumătate de oră. Îşi strânge cu deznădejde ursuleţul mic şi urâţel. Într-o zi, la o şedinţă de terapie, în disperare de cauză, am rugat-o pe mamă să iasă din încăpere şi atunci, speriată că va fi abandonată, fetiţa a început să vorbească. Deci ea a dezvoltat o reacţie de ataşament puternică faţă de mamă.
Cazul 2. Am primit o fetiţă de 2,9 ani la mine. Înşiruie sunete. Nici vorbă de cuvinte sau propoziţii. Merge la creşă şi bunicii din partea tatălui o alintă foarte mult. Bunicii reacţionează la sunete şi gesturi. Se pare că şi tatăl a vorbit târziu, aşa că bunicii spun "las, că va vorbi o dată şi o dată". Îi plac jocurile şi doar îmi arată ce să îi dau de pe masă. Vede o mică balanţă. Mi-o cere cu o mie de sunete. Pune botic când vede că nu vreau să i-o dau. Nu îi acord prea mare importanţă. Ia o jucărie de pe masă, se joacă şi, deodată, îşi aduce aminte de balanţă. O întreb "vrei ba-lan-ţa ? " şi fetiţa repetă " ba-lan-ţa". Mama face ochii mari. Această fetiţă are nevoie de stimulare şi gestionarea comportamentului " de criză". Uneori, bunicii sunt foarte buni, alteori fac mari greşeli în educaţie.
Sigur că despre cazurile" Mutulică" aş putea vorbi foarte mult. Important este ca fiecare părinte, bunic sau cadru didactic să găsească supapa care poate dezmorţi limbajul în contexte diferite. Dar poate o să mai vorbim despre asta.

Prima sedinta cu un caz de implant cohlear

Pe fetita am cunoscut-o saptamana trecuta. Este minionă şi are ochii rotunzi. E foarte curioasă. Când a văzut pe masa mea de lucru o mulţime de jocuri, ar fi vrut să pună mâna, să înţeleagă la ce folosesc. Mama i-a dat peste mână, iar eu i-am spus : " Lăsaţi-o să exploreze". Era ceva nou pentru ea.Ca să dezgheţ atmosfera am întrebat-o de multele bijuterii pe care le avea ( o brăţară, cercei, inel, lănţişor ). De lănţişorul de argint era agăţat un mic medalion. "E Doamne-Doamne" - mi-a spus fetiţa. Fetiţa are un vocabular destul de bogat, înţelege sarcinile... La sfârşitul şedinţei am întrebat-o pe mămică ceva şi am auzit sunetul S distorsionat. Era şi sunetul pentru care lucrasem o oră cu fetiţa. Am rugat-o pe mămică să facă exerciţiile în acelaşi ritm cu fetiţa. Ea trebuie să aibă un model de elocuţie corect. Sper ca mămica să ia totul în serios.
Când a plecat fetiţa de la cabinet am rămas cu colega mea venită să înveţe logopedie la o mică şuetă. Ea mi-a spus : " Aţi văzut că avea un fir ataşat de proteză ? " " Dar, Ada, ea nu are proteză, ci implant cohlear". Eu nu am observat acel fir şi nici proteza. Trebuie să fiu mai atentă la astfel de amănunte. Oricum, trebuie să aprofundez noţiunile despre implant cohlear.

Nevoia copilului de securitate afectiva

Ca şi adulţii, copiii mici pot trece prin diferite faze de dispoziţie afectivă. Uneori, copilul mic poate fi agresiv, poate sa urle. Părintelui i se pare că aceste comportamente, jenante în anumite situaţii, sunt inexplicabile.Copilul care are astfel de manifestări poate să se simtă carenţat afectiv de dragostea părinţilor şi atunci încearcă într-o manieră impulsivă să le atragă atenţia că el există şi are nişte nevoi. Copilul nu este iubit pentru că este bun sau rău, ci pentru că ESTE. Atunci când copilul se manifestă isteric există un motiv. Părinţii trebuie să găsească cauzele care provoacă disconfortul. Sigur că în astfel de situaţii există şi modalităţi de disciplinare , aplicate însă cu dragoste. Şi chiar mi-a plăcut atitudinea unei mame al cărui copil urla " ca din gură de şarpe", aparent fără motiv. Simplu şi fără să-l bruscheze i-a spus :" Hai să stăm puţin pe loc să te linişteşti". Nu am auzit ce i-a mai spus. Cert este că mulţi că trecători gândeau : " săraca mamă" sau " săracul copil". O astfel de reacţie a copilului ( urletul) nu poate fi corijată prin ţipăt sau ameninţare ( gen " Dacă nu te potoleşti nu mai îţi iau nimic" ). Copilul nu trebuie nici să fie jignit şi nici criticat în faţa publicului. Copilul trebuie să se simtă iubit necondiţionat.

Carpe diem

Azi mi-am facut un test privind destinul meu in anul 2010.Finalul era :"Carpe diem". Si asta pentru ca am trecut prin prea multe si prea grele incercari. Mai se poate intampla ceva rau ? Totul e posibil. De aceea fiecare secunda trebuie traita la intensitate maxima. Suntem doar o materie atat de volatila.