In aceasta perioada a nativilor digitali vedem cum copiii isi activeaza din ce in ce mai tarziu limbajul. De ce? Si cum vom putea sa le dezvoltam limbajul daca nu avem un parteneriat puternic, intre specialist -parinti - cadre didactice? Voi incerca in acest blog sa ating cateva subiecte sensibile ale acestei/ acestor probleme.
duminică, 15 martie 2009
Palatoschizis
Am citit pe un site la capitolul "copii cu nevoi speciale" 170 de postari ce ascundeau dramele parintilor acestor copii cu malformatii congenitale.Drama nu este numai a copilului, ci si a apartinatorilor. Operatii. Reusite sau nu. Reeducarea suflului respirator si reducerea (eliminarea) vorbirii rinolalice. Cand mi-a venit Sebi la cabinet, tot aerul iesea pe nas. I-am dat o trompetica de hartie si l-am rugat sa sufle in ea.A fost greu, dar pana la urma a reusit. A iesit pe hol si a inceput sa sufle asteptand admiratia intregii lumi.Ceilalti oameni, cei normali, nu intelegeau entuziasmul lui. Este greu sa te pui in pielea unui infirm .Acum am inceput sa ma bucur de fiecare performanta a lui Sebi.Vorbirea lui a devenit mult mai inteligibila.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)