Poveste metaforică ( 2)

Trăia cândva un băieţel cu un caracter foarte urât. Tatăl lui, care nu ştia cum să mai procedeze cu el, a găsit totuşi soluţia. I-a dat un săculeţ în care erau cuie şi i-a spus să bată într-un copac câte un cui pentru fiecare supărare sau ceartă. În prima zi, băiatul a bătut 37 de cuie, a doua zi cu mult mai puţine, iar după aproape o săptămână nu a mai bătut niciun cui.Acum, tatăl, trebuia să-i educe răbdarea. I-a spus ca în fiecare zi să scoată câte un cui. Când copilul a scos toate cuiele, copacul era plin cu răni. Şi tatăl i-a spus că orice cuvânt urât sau orice jignire doare şi lasă semne. De atunci comportamentul copilului s-a schimbat.

Nevoia de a fi o echipa

Se apropie sarbatoarea sfanta a Craciunului. Acum iertam ( sau uitam) pacatele noastre si ale celorlalti. Intindem mana si strangem mana prietenilor, dar si posibililor dusmani. Zilele astea am primit mesaje de la parintii fostilor mei pacienti. M-au bucurat. Si mi-am zis ca poate si noi acum, in Romania ar trebui sa cream Asociatii puternice de parinti care sa ne sprijine demersurile in recuperarea tulburarilor de limbaj. Asa cum in Franta exista Asociatia parintilor cu copii dislexici sau a parintilor cu copii care prezinta retard in dezvoltarea limbajului.Cred ca a venit timpul ca societatea civila sa fie mult mai implicata in eforturile noastre.

La Itsy - Bitsy

Cine-i Itsy-Bitsy ? Un post de radio imaginat pentru copii. Luni, 1 decembrie, chiar de ziua nationala a Romaniei, am deschis e-mailul. Redactora AT de la acest post radio ma invita la emisiune.Ma gandeam ce o sa spun ... Cate probleme sunt cu aceasta specialitate... Despre copii ... Despre dezvoltare si limbaj ... Nu imi imaginam foarte bine cum vor decurge "ostilitatile". Nu am fost singura invitata. Mai era o doamna foarte simpatica care facuse un training in comunicare. Mi-a placut rasul ei. Vioiciunea si sociabilitatea ei.Si inca o doamna. Usor spinoasa la inceput. Directoare la o Scoala particulara. (nb - cred ca afisa morga omului cu functie). Am fost intrebata cum reusesc sa fac recuperarea tulburarilor de limbaj. Raspunsul meu a fost : prin joc. Acesta este teritoriul in care copilul se dezvolta. In final a mai fost o intrebare. De ce am ales aceasta profesie ? Raspunsul meu a fost ca oricat de cati ani as avea ma simt bine in acest spatiu al copilariei, aproape un copil intre copii. Sper sa mai existe si alte emisiuni de popularizare a acestei profesii.