In aceasta perioada a nativilor digitali vedem cum copiii isi activeaza din ce in ce mai tarziu limbajul. De ce? Si cum vom putea sa le dezvoltam limbajul daca nu avem un parteneriat puternic, intre specialist -parinti - cadre didactice? Voi incerca in acest blog sa ating cateva subiecte sensibile ale acestei/ acestor probleme.
vineri, 15 octombrie 2010
Suferinta psihica a unui copil alalic
E un baietel simpatic. Un fel de "Denis, pericol public". Are aproape 6 ani. Îi place să se joace. Înţelege mesajele, dar este incapabil sa pronunte singur. Am castigat o mare parte din sunete. Putem spune silabe si chiar cuvinte bisilabice formate din consoană + vocală. În vorbirea reflectată din 20 de cuvinte a reuşit să pronunţe 15 cuvinte care să se înţeleagă. În vorbirea independentă a reuşit să spună doar 5 cuvinte care să fie cât de cât inteligibile.Tulburările în grafism sunt majore. Deci întreaga arie motorie responsabilă cu motricitatea fină şi cu vorbitul este afectată. Copilul înţelege că nu este înţeles. Şi atunci ţipă încercând să se facă înţeles. Mai mult, în ţipăt se aude doar o înşiruire de vocale. Îi vine să spargă obiectele, să le arunce, dar se rezumă la a se încrunta şi vocifera. Îmi imaginez ce se întâmplă la grădiniţă. Mama spune că este acceptat de colegi, dar eu nu prea cred. Oricum, recuperarea lui va fi un travaliu de lungă durată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu