Atitudini parentale

Încă sunt în perioada depistărilor copiilor cu tulburări de elocuţie. Am găsit într-o şcoală un copilaş care mi-a răspuns cu greutate la întrebările pe care i le-am pus. L-am suspectat de întârziere în dezvoltarea vorbirii. Doamna lui învăţătoare mi-a spus " Of, dacă m-aţi putea scăpa de el ! ". I-am lăsat invitaţiile pentru copii ca să vină pentru o evaluare complexă la cabinet. Seara am primit telefon de la mama copilului. Aceasta mi-a spus că s-a întors de curând ( am înţeles că de o săptămână )din Spania şi că micuţul vorbeşte în catalană. Şi atunci i-am spus că normal ar fi fost ca mai întâi copilul să înveţe limba română şi abia apoi să fie înscris în clasa I. Răspunsul m-a bulversat. Este obligată ca la reîntoarcerea în Spania ( peste un an ) să prezinte documente cum că băieţelul a frecventat clasa I. Ştiu că cei mici sunt " minţi absorbante", dar la ce stress sunt supuşi copiii cu astfel de părinţi ! Mă gândesc că sufletul lui prea crud s-ar putea frânge. Respins de învăţătoare... Obligat de sistemul de aici şi de acolo. Şi mai ales de mamă.