Am o mare nedumerire. Ce se intampla cu actuala generatie de pitici ? Din ce in ce mai multi copii vorbesc din ce in ce mai tarziu, desi parintii afirma ca exista acea baie de limbaj necesara. Iar negativismul copilului pare sa fie din ce in ce mai agresiv. Oare nu este aceasta o carenta educativa ?
Eu cred ca parintii nu sunt educati ca sa educe si nici nu sunt pregatiti temeinic pentru aceasta responsabilitate de crestere a copilului.
Azi am vazut o fetita de 4 anisori care nu spunea decat doua cuvinte: mama si tata. In rest erau semne si usoare tipete. In mod normal i-as fi pus diagnosticul de alalie, dar copilul care spune doua cuvinte nu poate fi alalic, ci doar un copil cu care nu se vorbeste, care a invatat sa solicite lucruri prin limbajul semnelor si stimulat in mutenia lui de faptul ca primeste tot ce isi doreste daca arata. De aceea cred ca ar fi necesara pentru parinti o adevarata scoala a parintilor, cu grupe de lucru parinte-copil si cu tragerea concluziilor la sfarsitul orei. Spunea o colega ca a initiat o trupa de teatru in care sunt cuprinsi copii si parinti si ca abia asa parintii si-au dat seama de anumite dimensiuni ale psihologiei copilului. Un lucru laudabil pentru colega mea si o modalitate de a implica parintele in lucrul ( jocul ) cu copilul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu