Speranta pentru copiii cu nevoi speciale ?

Azi am murit iar de rusine. Suntem alaturi de Bulgari singurele tari care nu avem o prezentare clara in cadrul hartei europene ,a situatiei incluziunii copiilor cu nevoi speciale. Nici programe clare de personal sau pentru acesti nedreptatiti ai soartei, saracii copii care nu pot sa-si exprime gandurile, visele, temerile sau sperantele, care nu pot sa le scrie sau sa le desluseasca, deci cei care nu au cheia cu care sa descuie sipetul comorilor si urateniilor atat de omenesti, nici resurse materiale (rechizite specifice terapiei, mijloace specifice ). Suntem prea saraci ca sa ne caciulim cand ne gandim la viitorul tarii.Cand unii se imbuiba si lupta pentru ciolan ( specimene care exista si prin ministerul ce cu drag conduce educatia spre ruina), altii, cei de jos, de la catedra se confrunta cu mari probleme de organizare. Cum sa poti face treaba reala si perfecta cand in 4 ore de munca iti vin copii cu diferite nevoi, cu tulburari diverse, cand ai cate 6 copii in grupe de terapie ( pentru ca incaperea nu permite mai mult !) ? Si 40-45 de copii pe ani mi se pare mult uneori, in functie cazuistica. Dar 60 pe saptamana ? Din 60 eu lucrez cu 3 implanturi, 2 ADHD, 6 intarzieri in dezvoltarea limbajului, 1 alalic, 1 balbic. Deci 13 copii cu dizabilitati severe.Nu ca m-aS plange de munca, dar ma plang ca nimeni nu realizeaza ce importanta ESTE ACEASTA DISCIPLINA : STIINTA DE A COMUNICA CU AGORA.