miercuri, 4 iunie 2014
sâmbătă, 11 mai 2013
Doamna de vorbit
Vine la mine un baietel, Darius. 5,4 ani. Darius imi spune mi: mi-a fost tare dor de tine, doamna mea de vorbit. De Pasti am mancat in fiecare zi un ou de ciocolata de la tine. Prima data cel rosu, apoi cel galben, apoi cel verde si ultimul a fost cel albastru. Cand mancam ouale ma gandeam la tine. Eu stiu ca prietenii nu se parasesc. Si eu sunt prietenul tau.
luni, 15 aprilie 2013
Singuratate in echipa ?
De multe ori m-am intrebat de ce nu putem fi o echipa unita. Echipa logopezilor. O suma de oameni cu aceleasi interese, cu acelasi ganduri, cu aceleasi dorinte. Ce ne macina ? Invidia ? Imperfectiunea ? Nesiguranta ? Ce dovedim daca stam in expectativa ? Intelepciune ? Sau poate doar starea precara a profesiei. Am putea face mai mult si am face pentru noi, ca echipa de profesionisti. De ce sa nu devenim mai vizibili, mai coerenti in actiuni. Oricum m-as fi asteptat la mai multe actiuni focusate pe pledarea utilitatii acestei profesii. Si mai ales din partea colegilor tineri care-si doresc un drum lin si perfect.
De multe ori m-am intrebat de ce nu putem fi o echipa unita. Echipa logopezilor. O suma de oameni cu aceleasi interese, cu acelasi ganduri, cu aceleasi dorinte. Ce ne macina ? Invidia ? Imperfectiunea ? Nesiguranta ? Ce dovedim daca stam in expectativa ? Intelepciune ? Sau poate doar starea precara a profesiei. Am putea face mai mult si am face pentru noi, ca echipa de profesionisti. De ce sa nu devenim mai vizibili, mai coerenti in actiuni. Oricum m-as fi asteptat la mai multe actiuni focusate pe pledarea utilitatii acestei profesii. Si mai ales din partea colegilor tineri care-si doresc un drum lin si perfect.
joi, 22 martie 2012
Curs deglututie
Asociatia Logopezilor din Romania organizeaza un curs de deglutitie sustinut de o specialista americana de origine romana in zilele de 19 - 20 mai 2012 la Centrul de Recuperare Pas cu Pas. Sunt doar 15 locuri. Cei interesati trebuie sa faca dovada platii in contul specificat pe site-ul www.logopezi.ro. Inscrierile se fac pana pe 15 aprilie. Participarea presupune o taxa de 250 Lei.
sâmbătă, 10 martie 2012
Mentorat in ilegalitate
Azi am rămas stupefiată. A oferi suport tinerilor înscriși în Asociația Logopezilor din România, gratuit, fără niciun interes decât acela de a-i ajuta, poate fi cotat de către un oarecare, drept un act ilegal. Cică m-aș folosi de un cabinet care nu este al meu și de lucruri care nu-mi aparțin. Probabil că se referea la birouri, căci eu îmi aduc materialul de acasă. Nu știu ce fel de profesioniști sunt cei care se pretează la astfel de constatări. Sper ca în cele din urmă Asociația să aibă propriile cabinete unde să asigure acest mentorat. Voi ce părere aveți de intervenția de pe forumul Asociației ?
vineri, 6 ianuarie 2012
Scrisoare deschisa
Sunt uimita, debusolata, poate chiar putin speriata de reactiile agresive ale multor colegi. Ceea ce s-a dorit initial ca un demers pentru recunoasterea nationala ( si de ce nu, internationala ? ) a profesiei de logoped s-a dovedit a fi o cutie a Pandorei. Furii dezlantuite, ego-uri frustrate au rasarit la lumina. Oameni care au stat mai mereu intr-un cod de umbra au explodat. Sunt convinsa de necesitatea de a fi impreuna o echipa mare. Suntem putini si raspanditi prin tara. De aceea, eu as fi fost de parere ca mai intai sa se creeze o retea a unei mari " fratii profesionale", filiale in toate cele patru colturi ale tarii, sa se organizeze simpozioane nationale, conferinte si poate mai apoi sa se puna problema legii logopedului cu drept de libera practica. Dar, cateodata, timpul nu mai are rabdare. Sunt de 31 de ani in logopedie si pot sa spun ca in Bucuresti, in invatamant, nu s-a infiintat ( in anii in care se mai putea ! ) niciun post de profesor logoped. Iar in sanatate, posturile de logopezi sunt blocate de foarte mult timp. Norma de copii cu care lucram este aproape dubla . S-au inmultit cazurile de dislexie-disgrafie, numarul tulburarilor pervazive au crescut, ca si a copiilor cu deficit de atentie.
Munca de logoped ( profesor sau nu ) implica nu numai stiinta teoretica, ci si empatie si responsabilitate.
In ce conditii lucram ? Chiar pe nimeni nu intereseaza. Poate doar pe unii parinti. Eu personal lucrez intr-un cabinet de 2/ 2 cu grupe formate si din 6 copii.
Si asta de 31 de ani.
Daca ma bucur de ceva este ca munca mea este apreciata de parinti si ca sunt iubita de copii.
Sunt convinsa ca toti ce profeseaza in acest domeniu sunt pasionati de ceea ce fac. De aceea fac un apel la ratiunea sufletului de a fi mai uniti in atitudinea vis-a-vis de profesie.
Munca de logoped ( profesor sau nu ) implica nu numai stiinta teoretica, ci si empatie si responsabilitate.
In ce conditii lucram ? Chiar pe nimeni nu intereseaza. Poate doar pe unii parinti. Eu personal lucrez intr-un cabinet de 2/ 2 cu grupe formate si din 6 copii.
Si asta de 31 de ani.
Daca ma bucur de ceva este ca munca mea este apreciata de parinti si ca sunt iubita de copii.
Sunt convinsa ca toti ce profeseaza in acest domeniu sunt pasionati de ceea ce fac. De aceea fac un apel la ratiunea sufletului de a fi mai uniti in atitudinea vis-a-vis de profesie.
marți, 15 martie 2011
Suferinta unui dislalic
Il cheama M. E mic, vioi, cu deficit usor de atentie si cu o multime de sunete alterate. Mama si tata sunt foarte ocupati, asa ca el si fratiorul mai mic raman in grija bonei. El este in clasa I si bineînţeles că toate sunetele deformate oral se văd acum şi în scris. Confuzii s-ţ, şe-ce, l-r... Deşi face de doi ani logopedie nu se văd progrese ( şi asta pentru că acasă nu se fac exerciţii ). Stând de vorbă cu mama şi spunându-i că dacă nu poate dânsa să facă exerciţiile date trebuie să o roage pe bonă să lucreze cu M, mama a cam ridicat din umeri. Acest lucru nu există stipulat în contractul bonei. Problema cea mare sunt ticurile. Nu ajunge să spună nici măcar două cuvinte legate, căci plescăie din limbă. Văzând că îl imit a încercat să se corecteze şi să găsească un alt tic : băgatul degeţelelor în gură. La el ticul este expresia suferinţei. Atât bona, cât şi părinţii se ocupă mai mult de cel mic.M. citeşte pe litere, nu ştie să despartă în silabe, deci toate simptomele unui viitor dislexic. Mă gândesc cu groază la noua generaţie care va ieşi de pe băncile şcolii. Copii nevrotici, cu diverse handicapuri, mai mici sau mai mari.
duminică, 20 februarie 2011
Indreptar logopedic
Am conceput o carte care sa vina in ajutorul parintilor, cadrelor didactice si specialistilor. A fost o munca intensa. Cartea ( sau mai exact ... caietele sunetelor, caci e vorba de grupuri de sunete ) contine cateva explicatii pentru fiecare grupa de sunete, exercitii pentru prescolari si altele pentru scolari, poezioare pentru exersarea cuvintelor, paronime. Din pacate, nu o s-o pot publica pentru ca multe din imagini sunt preluate de pe internet. Daca totusi cineva care citeste mesajul se pricepe la desen poate va lua legatura cu mine ca sa faca grafica.
As dori o colaborare cu un grafician . E cineva pe aici care sa auda ?
As dori o colaborare cu un grafician . E cineva pe aici care sa auda ?
sâmbătă, 12 februarie 2011
marți, 8 februarie 2011
luni, 7 februarie 2011
miercuri, 26 ianuarie 2011
Am descoperit ...
Răsfoind diverse bloguri sau diverse portaluri am descoperit ( încă o dată ) cât de înapoiaţi suntem din multe puncte de vedere şi cred că totul ni se trage de la lipsa de iniţiativă sau lipsurile pecuniare.
Ştiaţi că există jocuri care se adresează copilului ADHD ca să-şi gestioneze comportamentul sau jocuri pentru socializare create pentru autisti ? Jocuri la care noi, românii, nu avem acces. Singurele jocuri care au venit şi în Românica sunt fişele ( cardurile ) "OHH" care mi se par destul de greu de utilizat cu vârstele mici. Sunt tristă că nu avem resurse.... că nu avem înţelegere... că oricât am striga nimeni nu aude nevoile logopediei... că, părinţii, partenerii noştri, doar ne admiră răbdarea şi doar ne compătimesc, dar nu acţionează.Şi, deşi am trimis revista Asociaţiei către mass-media, nicăieri nu s-a văzut un ecou la problemele pe care le ridicăm. Logopezii sunt puţini şi singura lor posibilitate de formare ( căci de pe băncile facultăţii nu au câştigat mai nimic ) sunt cursurile Asociaţiei Logopezilor şi orele de mentorat ( practică asistată ). Dacă s-ar înfiinţa sucursale ale asociaţiei în ţară, poate glasul logopediei s-ar putea face auzit. Şi, din păcate, există o mare doză de " egoism profesional" foarte puţini dintre cei cu experienţă împărtăşind probe şi metode folosite în recuperare. Ceea ce ne poate salva ca tagmă profesională este schimbarea atitudinii.
Ştiaţi că există jocuri care se adresează copilului ADHD ca să-şi gestioneze comportamentul sau jocuri pentru socializare create pentru autisti ? Jocuri la care noi, românii, nu avem acces. Singurele jocuri care au venit şi în Românica sunt fişele ( cardurile ) "OHH" care mi se par destul de greu de utilizat cu vârstele mici. Sunt tristă că nu avem resurse.... că nu avem înţelegere... că oricât am striga nimeni nu aude nevoile logopediei... că, părinţii, partenerii noştri, doar ne admiră răbdarea şi doar ne compătimesc, dar nu acţionează.Şi, deşi am trimis revista Asociaţiei către mass-media, nicăieri nu s-a văzut un ecou la problemele pe care le ridicăm. Logopezii sunt puţini şi singura lor posibilitate de formare ( căci de pe băncile facultăţii nu au câştigat mai nimic ) sunt cursurile Asociaţiei Logopezilor şi orele de mentorat ( practică asistată ). Dacă s-ar înfiinţa sucursale ale asociaţiei în ţară, poate glasul logopediei s-ar putea face auzit. Şi, din păcate, există o mare doză de " egoism profesional" foarte puţini dintre cei cu experienţă împărtăşind probe şi metode folosite în recuperare. Ceea ce ne poate salva ca tagmă profesională este schimbarea atitudinii.
joi, 23 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
Urari de Craciun
Azi simt ca am intrat pe suta de metrii cu pregatirea marelui eveniment, religios si laic totodata. Batranii respecta traditiile, in timp ce tinerii alearga dupa daruri. Mi-a spus odata un copil ca nu a primit nimic de la Mos Craciun. Am crezut ca este vreo gluma, deoarece provenea dintr-o familie cu posibilitati. Intreband-o pe mama despre acest fapt, mama mi-a raspuns : " Cum adica nu a primit nimic ? I-am dat 100 lei. ". Ceea ce nu a inteles mamica este ca pentru un copil ( chiar daca este un pic mai marisor ) banii nu au semnificatia cadoului daruit de Mosul. Mosul ne rasplateste cumintenia si eforturile noastre de peste an.Am vrut sa fim mai buni, mai sarguinciosi, am vrut sa ne bucuram parintii... Uneori chiar ne-a reusit si cred ca meritam un dar simbolic, un dar de "criza". Cam asa gandesc copiii, iar parintii trebuie sa simta gandul copiilor, sa il auda cu inima. Tuturor bunicilor, parintilor si... specialistilor le doresc un Craciun magic ! La multi ani !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)