Răsfoind diverse bloguri sau diverse portaluri am descoperit ( încă o dată ) cât de înapoiaţi suntem din multe puncte de vedere şi cred că totul ni se trage de la lipsa de iniţiativă sau lipsurile pecuniare.
Ştiaţi că există jocuri care se adresează copilului ADHD ca să-şi gestioneze comportamentul sau jocuri pentru socializare create pentru autisti ? Jocuri la care noi, românii, nu avem acces. Singurele jocuri care au venit şi în Românica sunt fişele ( cardurile ) "OHH" care mi se par destul de greu de utilizat cu vârstele mici. Sunt tristă că nu avem resurse.... că nu avem înţelegere... că oricât am striga nimeni nu aude nevoile logopediei... că, părinţii, partenerii noştri, doar ne admiră răbdarea şi doar ne compătimesc, dar nu acţionează.Şi, deşi am trimis revista Asociaţiei către mass-media, nicăieri nu s-a văzut un ecou la problemele pe care le ridicăm. Logopezii sunt puţini şi singura lor posibilitate de formare ( căci de pe băncile facultăţii nu au câştigat mai nimic ) sunt cursurile Asociaţiei Logopezilor şi orele de mentorat ( practică asistată ). Dacă s-ar înfiinţa sucursale ale asociaţiei în ţară, poate glasul logopediei s-ar putea face auzit. Şi, din păcate, există o mare doză de " egoism profesional" foarte puţini dintre cei cu experienţă împărtăşind probe şi metode folosite în recuperare. Ceea ce ne poate salva ca tagmă profesională este schimbarea atitudinii.
In aceasta perioada a nativilor digitali vedem cum copiii isi activeaza din ce in ce mai tarziu limbajul. De ce? Si cum vom putea sa le dezvoltam limbajul daca nu avem un parteneriat puternic, intre specialist -parinti - cadre didactice? Voi incerca in acest blog sa ating cateva subiecte sensibile ale acestei/ acestor probleme.
miercuri, 26 ianuarie 2011
joi, 23 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
Urari de Craciun
Azi simt ca am intrat pe suta de metrii cu pregatirea marelui eveniment, religios si laic totodata. Batranii respecta traditiile, in timp ce tinerii alearga dupa daruri. Mi-a spus odata un copil ca nu a primit nimic de la Mos Craciun. Am crezut ca este vreo gluma, deoarece provenea dintr-o familie cu posibilitati. Intreband-o pe mama despre acest fapt, mama mi-a raspuns : " Cum adica nu a primit nimic ? I-am dat 100 lei. ". Ceea ce nu a inteles mamica este ca pentru un copil ( chiar daca este un pic mai marisor ) banii nu au semnificatia cadoului daruit de Mosul. Mosul ne rasplateste cumintenia si eforturile noastre de peste an.Am vrut sa fim mai buni, mai sarguinciosi, am vrut sa ne bucuram parintii... Uneori chiar ne-a reusit si cred ca meritam un dar simbolic, un dar de "criza". Cam asa gandesc copiii, iar parintii trebuie sa simta gandul copiilor, sa il auda cu inima. Tuturor bunicilor, parintilor si... specialistilor le doresc un Craciun magic ! La multi ani !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)